Comerțul mondial trece printr-o perioadă de tranziție, marcată de sfârșitul erei „satului global” și de stagnarea ponderii sale în PIB-ul mondial de la sfârșitul anilor 2000. Tulburările geopolitice, de la Ucraina la Orientul Mijlociu, împing în direcția fragmentării, iar fenomenul „friend-shoring” reorientează fluxurile comerciale în funcție de alianțele geopolitice. În timp ce țările conectoare devin din ce în ce mai importante și se dezvoltă noi rute comerciale, marile puteri comerciale, conduse de Statele Unite și China, rămân foarte interdependente, deși nu întotdeauna în mod evident. În fața amenințării unui protecționism în creștere, globalizarea se reorganizează pentru a se adapta și a supraviețui.
Regionalizarea fluxurilor, consolidată de rivalitățile geopolitice
Globalizarea a suferit numeroase șocuri în ultimul deceniu. Barierele comerciale introduse de lideri precum Donald Trump au încălcat tabuul privind protecționismul, în timp ce conflictele armate precum războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu perturbă rutele comerciale tradiționale. Perspectiva revenirii lui Trump la Casa Albă amenință să reaprindă un război comercial la scară largă, în special cu China, cu riscul unor tarife de până la 60% la toate bunurile importate.
În același timp, inițiative precum Legea privind reducerea inflației și Actul privind cipurile, introduse de administrația Biden, vizează repatrierea industriilor strategice pentru a limita dependența SUA de China, menținând în același timp tarifele introduse în 2018. Acesta este un semn al unei tendințe generale în rândul marilor puteri de a-și reduce interdependența economică, alimentând fragmentarea lanțurilor valorice globale.
Totodată, China, considerată un actor-cheie în lanțurile globale de aprovizionare, înregistrează, de asemenea, o încetinire a schimburilor comerciale cu Statele Unite, fluxurile comerciale lunare dintre cei doi giganți scăzând cu 20% de la vârful atins în 2021.
Dincolo de relațiile sino-americane, schimburile comerciale dintre blocurile geopolitice (blocul de orientare occidentală, pe de o parte, și țările care nu au condamnat invazia Rusiei în Ucraina, pe de altă parte) se reduc semnificativ - mult mai mult decât schimburile comerciale „intra-bloc” (a se vedea graficul).
Comerțul mondial se pliază, dar nu cedează
În ciuda acestor tulburări, comerțul mondial nu se prăbușește: acesta se reorganizează. Ascensiunea „țărilor conector”, țări terțe care servesc drept curele de transmisie între marile puteri, este un semn revelator. Țări precum Vietnam și Mexic devin relee strategice, câștigând cote de piață în lanțurile de aprovizionare sino-americane.
În contextul sancțiunilor europene, Rusia a utilizat noi rute comerciale, cum ar fi ruta maritimă nordică, pentru a-și redirecționa exporturile de petrol către China. Tensiunile geopolitice schimbă astfel nu numai destinația produselor, ci și infrastructurile utilizate pentru transportul acestora.
Această adaptabilitate a comerțului mondial poate fi observată în evoluția rutelor comerciale. Rutele istorice, cum ar fi Canalul Suez, sunt înlocuite de rute alternative care sunt mai puțin afectate de conflictele regionale. Rutele feroviare construite în cadrul inițiativei chineze „O centură, un drum”, care urmărește să lege mai multe orașe chineze cu economiile europene, este un alt exemplu. Aceste căi ferate au înregistrat, de asemenea, o explozie a traficului în urma atacurilor Houthi din Marea Roșie, volumele de transport de marfă pe calea ferată între China și UE crescând cu 66% în prima jumătate a anului 2024, după doi ani de declin.
SUA-China: separarea nu poate merge prea departe
În ciuda eforturilor de separare, economiile lumii rămân extrem de interdependente. Statele Unite și China au dezechilibre structurale interne care pot fi rezolvate doar prin intermediul comerțului exterior.
China, care rămâne dependentă de exporturi pentru a compensa cererea internă insuficientă, păstrează poziții de monopol în anumite sectoare critice, cum ar fi construcția de nave și producția de containere.
Statele Unite, în ciuda inițiativelor de „friend-shoring” menite să consolideze relațiile comerciale cu țările aliate, sunt încă dependente de importuri, în special de produse chinezești, pentru a satisface creșterea consumului.
Cu toate acestea, reziliența comerțului mondial va fi pusă la încercare în anii următori. O intensificare a războaielor comerciale, așa cum au promis unii candidați la președinția SUA, împreună cu o escaladare continuă a conflictelor globale ar putea duce la perturbări majore ale lanțurilor de aprovizionare globale, în special prin intermediul unor porți strategice precum Strâmtoarea Ormuz.
