Într-un context de conflicte persistente și de eșec al guvernanței globale, tensiunile internaționale se intensifică. În fața posibilei realegeri a lui Trump, trei experți analizează, în cadrul ultimului nostru simpozion privind riscul de țară, transformarea relațiilor internaționale, reconfigurarea geopolitică globală și impactul acesteia asupra strategiilor de afaceri.
Pare un alt caz de déjà vu. Cea de-a doua inaugurare a lui Donald Trump ca președinte al Statelor Unite, la 20 ianuarie, ar fi putut trimite observatorii cu opt ani în urmă, dar lumea s-a schimbat profund de atunci. „În primul rând, între Trump 1 și Trump 2 au izbucnit două conflicte majore: invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, și terorismul militarizat al Hamas, în octombrie 2023, a cărui reacție din partea Israelului a declanșat o recompunere a Orientului Mijlociu. A urmat apoi accelerarea degradării mediului, pe de o parte, și răspândirea tehnologiei, pe de altă parte”, a explicat Thomas Gomart, director al IFRI, Institutul Francez de Relații Internaționale. În timp ce toate aceste evenimente au început deja să remodeleze pachetul geopolitic, este probabil ca decizia noii administrații Trump de a stabili o abordare tranzacțională ca motor al politicii sale de a „face America măreață din nou” să afecteze și mai mult cadrul existent. „După mai multe decenii într-o lume dominată de SUA și în care cooperarea geopolitică era pivotul, am intrat într-o nouă eră a globalizării, care este mult mai multipolară și mai volatilă”, a adăugat Famke Krumbmüller, EMEIA Leader în cadrul Geostrategic Business Group al EY.
SUA singură împotriva restului lumii?
Deși experții nu exclud posibilitatea ca strategia lui Trump să aibă un impact pozitiv în soluționarea celor două conflicte majore în curs, amenințările SUA de a introduce tarife vamale și dorința predominantă de a constrânge țările vizate să încheie acorduri favorabile SUA sunt de natură să provoace implozia alianțelor existente. „În acest context, este interesant de observat că au existat multe reacții de respingere din partea țărilor din sud - Brazilia, India și Turcia, printre altele - care încep să lanseze investigații sau să depună plângeri în special la Organizația Mondială a Comerțului”, a subliniat Andrew Bishop, partener senior și director general pentru cercetare politică la Signum Global Advisors. În opinia sa, cea mai mare putere economică a lumii joacă un joc riscant „forțând țările să decidă dacă sunt cu SUA sau împotriva lor”. Expertul a adăugat că „prin retragerea și înstrăinarea întregii lumi, SUA pregătește terenul pentru alte țări [pentru a-și exercita conducerea], în special China”. În aceste condiții, un nou Război Rece pare foarte plauzibil și este unul dintre scenariile avute în vedere de EY Geostrategic Business Group. „Vorbim despre o lume împărțită în blocuri: unul dominat de SUA, altul de China și un al treilea de o altă putere”, a declarat Famke Krumbmüller. Ar depinde apoi de restul lumii să se poziționeze într-unul dintre aceste blocuri. Dacă ar apărea un al treilea bloc, India ar fi un candidat ideal pentru a-l conduce. „Țara înregistrează o creștere puternică și va fi capabilă să își folosească dividendul demografic în următoarele două decenii în fața unei Chine care îmbătrânește”, a declarat Thomas Gomart.
Oportunități pentru China
Pe termen scurt, rivalitatea dintre SUA și China va rămâne totuși principalul motor al actualei transformări geopolitice, așa cum este deja cazul în domeniul inteligenței artificiale generative. În acest sens, unii experți se așteaptă la o escaladare a războiului comercial dintre cele două puteri, ceea ce ar putea determina ambele părți să impună în câteva luni creșteri tarifare mai substanțiale decât în prezent. Statele Unite au anunțat recent o nouă creștere de 10 % a tarifelor, la care China a răspuns prin majorarea tarifelor sale cu 15 % pentru anumite produse. Confruntată cu o astfel de perspectivă, China nu ar putea accepta status quo-ul. „Chiar dacă nu o recunoaște, China se confruntă cu o situație de supracapacitate și trebuie să exporte de urgență”, a explicat Thomas Gomart. Dacă vede că piața nord-americană se închide, va trebui să găsească noi piețe de desfacere, consolidând totodată legăturile cu partenerii săi.
Nu trebuie să uităm că înțelegerea strategică a Chinei continuă să se bazeze pe lipsa de informații despre această țară, care este parțial controlată de partidul unic care o conduce. Acestea fiind spuse, experții sunt de acord cu privire la prioritățile actuale ale Chinei, în special investițiile masive în energia nucleară și în capacitatea militară navală, care sunt esențiale pentru controlul comerțului.
O Europă fragilă
Prinsă între aceste două blocuri, Uniunea Europeană se află, după toate aparențele, într-o poziție considerabil slăbită din patru motive. În primul rând, pentru că principala sa forță motrice, duo-ul franco-german, este epuizată atât pe frontul economic, cât și pe cel al politicii interne. În al doilea rând, pentru că, potrivit lui Famke Krumbmüller, modus operandi istoric al UE de „a-și proiecta puterea în lume prin standarde și reglementări - exercitând puterea soft - pur și simplu nu mai funcționează”. În al treilea rând, pentru că politicile sale sunt uneori insuficient coordonate. În acest sens, Thomas Gomart a subliniat că alegerile diametral opuse ale Franței și Germaniei au condus la diferențe mari de gândire între cei doi vecini. Mai dependenți de gazul rusesc decât francezii, care au reintrodus opțiunea nucleară, germanii tind să aștepte mai mult de la o ipotetică Ucraină postbelică. În sfârșit, Europa este afectată negativ de decenii de investiții insuficiente în apărare, într-un moment în care unitatea necesară între statele membre pentru a face față acestor schimbări este subminată de ascensiunea partidelor extremiste și eurosceptice într-un număr tot mai mare de țări din regiune.
În ciuda acestor piedici, Europa ar putea reacționa rapid chiar și în fața amenințării lui Donald Trump de a impune noi tarife vamale. Thomas Gomart consideră că „întrucât politica comercială este o competență exclusivă a Uniunii Europene, ne putem aștepta la o anumită formă de poziție comună în cazul unui astfel de scenariu”. Acestea fiind spuse, nu există nicio îndoială că ceea ce ar deveni a doua confruntare transatlantică majoră de la războiul din Irak din 2003 ar putea afecta relațiile americano-europene. Până la punctul de a perturba echilibrul geografic? „În mod ideal, am avea nevoie de o Europă puternică, care nu trebuie să se atașeze sau să se bazeze pe un partener, dar nu este cazul”, a declarat Andrews Bishop. „În cadrul planului B, UE ar trebui să se bazeze pe unul dintre cei doi parteneri - fie SUA, fie China - dar nu cred că Europa ar decide neapărat să se bazeze pe China dacă SUA ar deveni un inamic. Prin urmare, am putea ajunge la un plan C catastrofal, în care Europa se află între cei doi, într-o poziție de slăbiciune.”
În ceea ce privește posibilitatea unei alianțe mai puternice între UE și China, Thomas Gomart a subliniat că un raport al Consiliului Național de Informații al SUA publicat în 2021 menționează o posibilă apropiere sino-europeană pe motive ecologice. „Trebuie să ținem cont de acest lucru”, a concluzionat el. Este adevărat că China a investit masiv în tranziția energetică, ceea ce o pune în contradicție cu noua agendă a lui Trump.
Companiile: regândirea strategiilor
În acest peisaj schimbător și nesigur, întreprinderilor le este greu să știe ce strategie să adopte. „Chiar dacă încep treptat să ia în considerare această situație geopolitică nouă și volatilă, trebuie să spun că ar fi trebuit să o facă mai devreme și că sunt prea lente”, a declarat Famke Krumbmüller, care solicită o abordare mai proactivă.
Pentru a afla mai multe despre comerțul mondial, descărcați studiul nostru complet.
De asemenea, urmăriți reluarea mesei rotunde a celui de-al 29-lea Simpozion privind riscul de țară 2025 -> https://youtu.be/Y28xlFQNP9I?si=I3TlEosml42Gejqx
