Supracapacitatea de producție nu este un fenomen nou în China, dar de această dată se referă la un număr mai mare de produse. Această varietate face ca supraoferta să fie mai greu de controlat, iar deficitul de pe piața internă va trebui să fie compensat prin alte mijloace. Descoperiți care sunt acestea în studiul nostru.
Supracapacitatea nu este o noutate pentru China
China s-a obișnuit de mult timp cu un model de creștere axat pe investiții, care este esențial pentru creșterea sa economică excepțională din ultimele trei decenii. Dar acest model face, de asemenea, ca economia să fie susceptibilă la dezechilibre între cerere și ofertă, ceea ce conduce la episoade recurente de supracapacitate industrială. Aceste episoade pot fi urmărite până în anii 1990, când reformele accelerate ale pieței au condus la o supraofertă de produse fabricate cu utilizare intensivă a forței de muncă. Un episod mai recent a avut loc în 2014-2016, când stimularea masivă a investițiilor care a urmat crizei financiare mondiale a declanșat o supraofertă de materiale de construcții.
Deși această strategie nu este nouă, dezechilibrele au devenit din nou evidente de la izbucnirea epidemiei de COVID-19, în mare parte din cauza unui stimulent axat pe producție, menit să reducă interacțiunea socială. Dar, pe măsură ce economia a ieșit din pandemie, consumul casnic nu a reușit să crească suficient pentru a suporta creșterile de producție. Pe fondul cursei internaționale a tranziției ecologice, excedentul de producție al Chinei în ceea ce privește produsele de tehnologie curată a devenit, de asemenea, un subiect central la nivel mondial, deoarece capacitatea sa excedentară ar putea fi suficientă pentru a dubla exporturile acestor produse.
Supracapacitatea actuală este mai răspândită
La prima vedere, gradul de supracapacitate pare a fi mai redus decât ultimul episod sever, măsurat prin ratele de utilizare a capacității industriale. Dar această problemă s-ar putea agrava dacă creșterea investițiilor fixe continuă să o depășească pe cea a producției, accentuând excesul de capacitate, mai ales dacă cererea internă nu ține pasul. Între timp, riscurile de capacitate excesivă nu sunt limitate la sectoare specifice, ci sunt evidente în ceea ce privește bunurile de consum, materialele de construcții, precum și utilajele și echipamentele de transport.
Revitalizarea pieței interne pentru a absorbi excesul de capacitate necesită timp
Au fost luate măsuri guvernamentale pentru a reglementa extinderea capacității prin modernizarea industrială, stimulând în același timp cererea pentru a o absorbi. De exemplu, au fost impuse cerințe de calitate mai ridicate pentru producția de baterii litiu-ion, energie solară și clincher de ciment. Cu toate acestea, este puțin probabil ca aceste măsuri să fie repetate într-o gamă largă de sectoare, deoarece acest lucru afectează și creșterea economică pe termen scurt.
O soluție mai sustenabilă este stimularea cererii, sprijinul fiscal recent fiind orientat mai degrabă către subvenționarea consumului de bunuri și instalații decât către construcții. Cu toate acestea, având în vedere că încrederea consumatorilor se apropie de minime istorice, economia nu se poate baza doar pe cererea internă și nu poate suporta o supracapacitate cronică. Deoarece acest lucru va amplifica presiunile deflaționiste, va afecta profiturile întreprinderilor și va împiedica expansiunea afacerilor.
Era accesului facil la piețele de export pare să dispară
În mod tradițional, exporturile au compensat deficitul cererii interne. Dar zilele de aur ale comerțului liber - care au permis Chinei să prospere - par să fi trecut, deoarece barierele comerciale sunt în creștere, probabil într-un ritm și mai rapid sub o a doua președinție Trump. În ciuda eforturilor Chinei de a consolida legăturile cu Sudul global, multe țări emergente au ridicat, de asemenea, bariere comerciale pentru a proteja locurile de muncă și producătorii interni. Indonesia, de exemplu, intenționează să impună tarife de până la 200% pentru o serie de produse industriale de bază importate din China.
Mai multe investiții externe pentru a obține un rezultat reciproc avantajos
La rândul său, creșterea conflictelor comerciale ar putea determina companiile chineze să investească direct în țările beneficiare pentru a evita astfel de obstacole. Această măsură poate fi salutată de unii parteneri comerciali, deoarece investițiile directe ar putea crea locuri de muncă și aduce tehnologii, stimulând în același timp exporturile de bunuri intermediare chineze.
ASEAN1 rămâne principala destinație pentru investițiile chineze în perioada 2022-2023, în timp ce Ungaria este principalul beneficiar în Europa, primind 4,5% din investițiile străine directe chineze. Cu toate acestea, investițiile chineze fac obiectul unei examinări tot mai atente din partea guvernelor din țările dezvoltate, nu în ultimul rând din motive de securitate națională. În Europa, deși controalele s-au intensificat, unele țări precum Ungaria, Polonia și Italia continuă să primească favorabil astfel de investiții, în special în sectorul vehiculelor electrice.
> Aflați mai multe descărcând studiul nostru complet (pdf 2MB)
1Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) cuprinde 10 state membre. Creată de Indonezia, Malaezia, Singapore, Thailanda și Filipine în 1967, acesteia i s-au alăturat Brunei (1984), Vietnam (1995), Laos și Birmania (1997) și, în final, Cambodgia (1999).
