Recenta criză energetică a evidențiat dependența economiilor noastre de resursele energetice. În condițiile în care combustibilii fosili sunt din ce în ce mai puțin disponibili și în contextul unei tranziții necesare către alternative mai decarbonizate, nu cumva energia de mâine ar putea deveni mai scumpă și mai puțin sigură în ceea ce privește disponibilitatea? Extrase selectate din noul episod al podcastului Coface Trade Talk, cu economistul nostru șef Jean-Christophe Caffet și Marc-Antoine Eyl-Mazzega, directorul Centrului pentru energie și climă de la IFRI.
Războiul din Ucraina a afectat piața energiei, în special aprovizionarea cu gaze. Ce analiză putem face din iarna pe care tocmai am avut-o?
Jean-Christophe Caffet: Riscul unei întreruperi a aprovizionării cu gaze naturale în Europa a fost foarte real. Totuși, nu s-a întâmplat din mai multe motive, nu în ultimul rând temperaturile anormal de ridicate din toamnă și iarnă, care ne-au permis să economisim aproximativ 20 de miliarde de metri cubi de gaze naturale în Europa.
Al doilea motiv este reprezentat de creșterile de eficiență realizate de gospodării și de reducerile de producție observate în sectoarele de producție energointensive. În cele din urmă, politica Chinei de covidă zero a permis Europei să își asigure aprovizionarea cu gaze naturale lichefiate (GNL). Prin urmare, în prezent avem stocuri mari de gaze naturale în Europa, ceea ce este de bun augur pentru iarna viitoare.
În ceea ce privește gazele naturale lichefiate (GNL), au existat schimbări strategice în ceea ce privește aprovizionarea și/sau construcția de infrastructuri de la momentul crizei?
Marc-Antoine Eyl-Mazzega: Din punct de vedere istoric, fluxurile de gaze către Europa se făceau în principal prin conducte din Rusia, pe axa est-vest. Acum că aceste fluxuri de gazoducte rusești au fost în mare parte întrerupte, am trecut la un sistem Vest-Est în doar câteva luni. Aceasta este o bulversare majoră fără precedent!
Actorii din sistemele de transport de gaze au pus în aplicare măsurile tehnice necesare pentru a inversa fluxurile, de exemplu pentru a permite trecerea gazului din Franța în Germania. Germania, cea mai mare piață de gaze din Europa, nu avea nicio infrastructură de import de GNL, din cauza relației sale privilegiate cu Rusia. Acest lucru s-a schimbat radical: în caz de urgență, guvernul german a ordonat închirierea mai multor instalații plutitoare de regazeificare, care au fost instalate într-un timp record, permițând Germaniei să importe cantități mari de gaze naturale lichefiate și să acceseze piața mondială de GNL.
Energy sector - Podcast Trade Talk
Timp parcurs 00:00
Durată totală 10:54
Redeschiderea economiei chineze și apropierea geopolitică dintre China și Rusia reprezintă o amenințare pe termen scurt pentru aprovizionarea cu gaze naturale?
Jean-Christophe Caffet: Rusia nu își poate redirecționa toate gazele naturale către China. Prin urmare, Rusia trebuie să-și trimită gazele în altă parte. Cererea chineză este una dintre principalele întrebări pe care le avem cu privire la 2024: aceasta dispăruse practic, dar s-a contractat puternic anul trecut. Atenuarea constrângerilor sanitare din China deschide calea spre o revigorare a economiei chineze. Aceasta este direcția prognozată de Coface, care sugerează o accelerare a importurilor chineze de GNL, deja în creștere cu 15% față de anul trecut. Suntem departe de a ne teme de perturbări ale fluxurilor de aprovizionare în Europa... și, la prima vedere, nu ar trebui să fie așa!
Pe de altă parte, nu avem niciun control asupra a ceea ce s-ar putea întâmpla în ceea ce privește aprovizionarea, deoarece pot apărea întotdeauna întreruperi ale unităților de lichefiere. În cazul în care ar exista întreruperi fizice, țările emergente ar fi cele care ar avea de suferit, ca în 2022, când nu au fost în măsură să se alinieze la prețurile de pe piețele internaționale de gaze naturale.
S-a vorbit mult despre gaze, dar în crizele energetice și financiare din ultimele decenii, accentul a fost pus pe petrol. Cum se comportă această piață în prezent?
Jean-Christophe Caffet: Rămâne structural restrânsă, din cauza investițiilor insuficiente din ultimii zece ani și a absenței unei relansări a producției de petrol de șist în SUA. Diferite previziuni indică o reluare a tensiunilor în a doua jumătate a anului 2023, piața aflându-se într-o situație de subofertă. Cu o posibilă revenire a prețului petrolului peste nivelurile actuale (în jur de 75 de dolari pe baril pentru Brent), această situație ar putea deveni din nou inflaționistă începând din vară.
Marc-Antoine Eyl-Mazzega: Am fost, fără îndoială, tulburați de oprirea economiei chineze și de tensiunile din lanțurile valorice, care au încetinit această creștere a cererii. Dar se va întâmpla din nou! Producția și investițiile vor fi deficitare, iar alternativele de reducere a cererii de petrol nu sunt implementate suficient de repede. Așadar, ne confruntăm cu o adevărată provocare! Cu atât mai mult cu cât, din punct de vedere politic, Arabia Saudită și Rusia, aliați în cadrul OPEC+, au decis că un preț relativ ridicat al petrolului ar contribui la susținerea economiilor lor. În Europa, cererea este în scădere, deoarece avem vehicule de înaltă performanță și desfășurăm vehicule electrice. În restul lumii, însă, mai e mult până departe, mai ales în țările emergente, ale căror monede naționale se depreciază în raport cu dolarul și pentru care ponderea petrolului în balanța de plăți și în economiile lor este preponderentă.
Energia este o componentă majoră a inflației: trebuie să ne așteptăm la o inflație de durată?
Jean-Christophe Caffet: Demografie, încetinirea creșterii productivității, reorganizarea lanțurilor valorice: există multe motive pentru a crede că inflația va fi cu siguranță durabilă. Prețurile energiei vor crește în următorii ani din cauza investițiilor insuficiente în sursele de energie actuale, petrol și gaze. Ne confruntăm, de asemenea, cu provocarea de a investi în energiile viitorului: energiile verzi și decarbonizate. Aceasta reprezintă o sumă colosală de investiții (între 3 și 4 trilioane în fiecare an) pentru a atinge obiectivul Net Zero 2050. Prin urmare, energia va fi un vector de inflație pentru economia mondială în anii următori.
Problema aprovizionării cu energie implică, în mod evident, probleme de suveranitate națională și de durabilitate economică. Care sunt țările care se tem cel mai mult de aceste aspecte?
Jean-Christophe Caffet: În principal țările emergente, în primul rând cele care dispun de resurse energetice puține sau deloc, dar și țările care depind în mare măsură de capacitatea și flexibilitatea importurilor, care pot fi redirecționate. Dintre țările emergente, există cele care au o combinație de dificultăți: în ceea ce privește dotarea cu resurse, dezechilibre macroeconomice în sensul cel mai larg, dezechilibre externe, monede slabe și rezerve scăzute de resurse financiare, în special rezervele valutare. Există țări în această situație pe toate continentele, în special în Africa și Asia de Sud.
Marc-Antoine Eyl-Mazzega: În Europa, descoperim noi vulnerabilități legate de tehnologiile cu emisii reduse de dioxid de carbon, de lanțurile valorice industriale și de faptul că nu am acordat suficientă atenție acestor aspecte în ultimii ani. Mulți alți actori au mers mult mai departe și au preluat poziții dominante, cum ar fi China în minerit, în rafinarea minieră, în tehnologiile de mobilitate curată, în energia eoliană... China poate produce la scară foarte mare și, prin urmare, poate realiza economii de scară pe care noi nu le avem. Dacă nu reacționăm, riscul este dublu: să facem o tranziție pierzând locuri de muncă și să fim foarte vulnerabili la cel mai mic șoc geopolitic sau geoeconomic. Este exact situația în care ne aflăm în Europa, motiv pentru care trebuie să ne relansăm politica industrială. Vor fi suficiente propunerile de pe masă? Sau este prea târziu? Iată care este miza!
Ascultați episodul complet pe site-ul nostru și pe toate platformele. Și abonați-vă pentru a nu pierde nimic!
