Procesul de redeschidere a Chinei a venit mai repede și mai devreme decât se aștepta. După ce a anunțat o relaxare treptată a politicii sale de zero-Covid în noiembrie, Comisia Națională de Sănătate a decis în cele din urmă să retrogradeze nivelul de risc Covid-19 la sfârșitul lunii decembrie.
Costurile economice, sociale și fiscale ale politicii „zero-Covid” au dus la o incertitudine enormă în economie, care a afectat puternic consumul și investițiile.
În același timp, rata de infectare legată de ridicarea restricțiilor a exercitat o presiune uriașă asupra activității economice. Se așteaptă ca actualul val de infecții să atingă punctul culminant la mijlocul lunii ianuarie, în timp ce un al doilea val - determinat de răspândirea în zonele rurale - se estimează că va atinge vârful la începutul lunii martie.
Având în vedere acest context, Coface prognozează o normalizare treptată a activității economice în martie, cu o redresare fermă începând cu trimestrul II 2023.
O politică de covrigare zero din ce în ce mai nesustenabilă
Măsurile de control al Covid introduse în China au afectat cererea internă, cu un impact negativ asupra cheltuielilor gospodăriilor. Testele obligatorii și temerile legate de blocarea sistemului au reprimat puternic consumul. Vânzările cu amănuntul au fost stagnante în primele 11 luni din 2022, iar perspectivele pieței forței de muncă au slăbit, rata șomajului atingând 5,7% în noiembrie.
Producția manufacturieră și logistica au fost, de asemenea, perturbate de măsurile de control Covid, creșterea producției industriale încetinind semnificativ la 2,2% în noiembrie, iar timpii de livrare ai furnizorilor prelungindu-se brusc.
China s-a confruntat, de asemenea, cu o slăbire a perspectivelor externe. Exporturile au fost unul dintre principalele motoare de creștere a țării în timpul pandemiei și în 2022, dar acum se așteaptă ca cererea externă să fie mult mai slabă în 2023, odată cu încetinirea creșterii globale. În noiembrie, exporturile de bunuri au scăzut cu 8,7% de la an la an.
S-ar fi putut face o justificare pentru menținerea politicii zero-Covid din cauza congresului din octombrie 2022 organizat de Partidul Comunist Chinez. Dar măsurile stricte de control, închiderile și cerințele de testare în masă au sfârșit prin a alimenta tensiunile publice, ceea ce a contribuit la demonstrații în mai multe orașe spre sfârșitul anului 2022.
Redeschiderea este umbrită de incertitudine
Se așteaptă ca redeschiderea Chinei să fie pozitivă pentru perspectivele de consum, dar impactul său va fi gradual și posibil limitat.
Răspândirea rapidă a infecțiilor și a imunității de turmă ar trebui să contribuie la normalizarea economică în trimestrul II 2023. Deși rata de infectare trimite în jos oferta de forță de muncă disponibilă - afectând astfel activitatea de producție și logistică - ar trebui să asistăm la o normalizare în acest domeniu.
Cu toate acestea, deși ne așteptăm la o redresare a consumului în 2023, aceasta va fi treptată. Am observat că venitul disponibil se redresează lent, economiile gospodăriilor rămân ridicate (40,3% din PIB în T3 2022), iar averea netă este în scădere. În plus, rata șomajului - care este încă ridicată - va continua să cântărească puternic asupra consumului. De asemenea, ar trebui luat în considerare și nivelul datoriei gospodăriilor: aceasta s-a dublat față de acum zece ani (62% din PIB în 2022, față de 30% în 2012), ceea ce limitează posibilitățile de consum cu efect de levier.
Cu toate acestea, este încă posibil ca consumul să beneficieze de un stimulent fiscal. Factorii de decizie politică au pus accentul pe „stabilitate” în acest an și s-au angajat să acorde prioritate consumului intern și să crească veniturile personale. Măsurile de stimulare a consumului, cum ar fi tichetele de consum, ar putea da un impuls mai puternic cheltuielilor gospodăriilor.
Nu în ultimul rând, este probabil ca investițiile să continue să fie o piedică în calea creșterii în acest an, în special în sectorul imobiliar. Deși se așteaptă ca sectorul imobiliar să se stabilizeze treptat, având în vedere sprijinul tot mai mare al politicilor, creșterea investițiilor în infrastructură ar putea fi mai slabă. Având în vedere perspectivele globale mai slabe, este puțin probabil ca societățile orientate spre export să investească în instalații.